Clasificarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale

Clasificarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale
Deoarece definirea precisă a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale are implicaţii juridice, fiecare ţară a abordat problema într-un mod propriu, ceea ce a dus desigur la analize comparative interstatale destul de dificile.

Astfel, organizaţii internaţionale de specialitate, precum Organizaţia Internaţională a Muncii şi Asociaţia Internaţională de Securitate Socială, depun eforturi susţinute pentru a se ajunge la un consens privind delimitarea accidentelor şi bolilor profesionale.


Așa cum am văzut în articolul anterior (Factorii de risc de accidentări şi de îmbolnăviri profesionale) accidentele se pot produce neaşteptat, brusc, violent - cazul accidentelor de muncă, sau într-un interval mai mare de timp, prin acumularea în organism a noxelor - situaţia bolilor profesionale.

În funcție de o serie de parametri, accidentele de muncă se pot clasifica astfel:

a) După numărul persoanelor afectate, accidentele pot fi:
-  individuale, când este afectată o singură persoană;
-  colective, când sunt afectate cel puţin trei persoane;

b) După urmările (efectele) asupra victimei, accidentele pot fi:
-  accidente care produc incapacitate temporară de muncă;
-  accidente care produc invaliditate;
-  accidente mortale.


c) După natura cauzelor directe care provoacă vătămarea existentă:
-  accidente mecanice;
-  accidente electrice;
-  accidente chimice;
-  accidente termice;
-  accidente prin iradiere;
-  accidente complexe (datorate unor cauze directe combinate).

d) După natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de muncă se împart în:
-  contuzii, plăgi;
-  înţepături;
-  tăieturi;
-  striviri;
-  arsuri;
-  entorse;
-  fracturi;
-  amputări;
-  leziuni ale organelor interne;
-  intoxicaţii acute;
-  asfixii;
-  electrocutări;
-  insolaţii;
-  leziuni multiple.


e) După locul leziunii, există accidente:
-  la cap;
-  la trunchi;
-  la membrele superioare;
-  la membrele interioare;
-  cu localizări multiple;
-  cu alte localizări (ca urmare a intoxicaţiei, electrocutării, asfixiei etc.).


f) După momentul în care se resimt efectele, accidentele de muncă se împart în:
-  accidente cu efect imediat;
-  accidente cu efect ulterior.





Tot în artcolul anterior am văzut ce este și cum se constată o boală profesională.

Noţiunea de boală profesională implică existenţa unui raport de cauzalitate între factorii de risc existenţi în procesul de muncă și efectul acestora, materializat în apariţia bolii.
Numărul şi natura factorilor de risc, luaţi în considerare ca generatori de boli profesionale, diferă de la o ţară la alta şi, implicit, şi încadrarea juridică a maladiilor.

Clasificarea bolilor profesionale

a) În funcţie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile profesionale se pot clasifica în următoarele grupe:
-   Intoxicaţii, provocate de inhalare, ingerare sau contactul epidermei cu substanţe toxice;
-   Pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice;
-   Boli prin expunere la energie radiantă;
-   Boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute;
-   Boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
-   Boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută;
-   Alergii profesionale;
-   Dermatoze profesionale;
-   Cancerul profesional;
-   Boli infecţioase şi parazitare;
-   Boli prin suprasolicitare;
-   Alte boli (care nu intră în categoriile anterioare).

b) După modul de acţiune a factorului de risc asupra organismului există:

-  boli cu acţiune generală, care afectează întregul organism;
-  boli cu acţiune locală, care afectează o parte a organismului, un aparat sau un organ.

c) După timpul de expunere la acţiunea factorului de risc, există:
-  Intoxicaţii acute (se cercetează atât ca boală profesională cât şi ca accident de muncă), generate de o expunere de scurtă durată la acţiunea factorului de risc, dar la doze mari.
Exemple de intoxicaţii acute cercetate ca şi accidente: arsuri, afecţiuni respiratorii, digestive, oculare etc.
-  Intoxicaţii cronice (se cercetează ca boli profesionale), provocate de regulă, de doze relativ mici, dar care acţionează timp îndelungat asupra organismului.
De regulă efectele, adesea nespecifice toxicului, apar la mai multe zile, luni, chiar ani după expunere. Expunerea trece de cele mai multe ori neobservată, mai ales daca produsul nu are miros sau efect iritant.
Prin urmare efectul toxic pe termen lung: se manifestă după expuneri prelungite, repetate timp de mai multe săptămâni; chiar ani, prin apariţia cancerului, a efectelor toxice asupra funcţiei de reproducere, a afecţiunilor sistemului nervos, a reacţiilor de hipersensibilitate întârziată.
 


Efectele care nu depind de doză sunt : alergiile şi cancerul.
- Alergii respiratorii sau cutanate: apar ca urmare a unei sensibilizări individuale care pune sub semnul întrebării apărarea imunitară. Riscul ca o persoană să devină alergică la o substanţă care apare în mediul de muncă creşte în cazul unei expuneri ridicate sau a unor expuneri repetate.

- Cancerul: constă în producerea de celule anormale care se pot multiplica (tumori maligne).
Perioada lungă de latenţă a bolii face, pe de o parte, ca persoanele în cauză să nu conştientizeze imediat pericolul, iar, pe de altă parte, declararea bolii se petrece după pensionare, neputându-se, astfel, analizate antecedentele profesionale ale acestora, în lipsa unei evidențe clare.
 

Surse: afaceriardelene.ro, sanatateasisecuritateamuncii.wikispaces.com