Factorii de risc de accidentări şi de îmbolnăviri profesionale. Cum se constată o boală profesională?

Factorii de risc de accidentări şi de îmbolnăviri profesionale. Cum se constată o boală profesională?
In termeni generali, accidentele si bolile profesionale constau în lezarea componentei biologice a factorului uman, în cursul desfăşurării unui proces de muncă.

Accidentele de muncă şi bolile profesionale

Acestea se pot produce neaşteptat, brusc, violent - cazul accidentelor de muncă, sau într-un interval mai mare de timp, prin acumularea în organism a noxelor - situaţia bolilor profesionale.

In ţara noastră, accidentul de muncă este definit ca fiind "vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei zile, invaliditate sau deces".
 

Pentru ca un accident oarecare să poată fi calificat accident de muncă, trebuie să fie întrunite mai multe condiţii, referitoare la: vătămarea violentă a organismului, timpul şi locul producerii accidentului şi calitatea celui accidentat.


1. In funcţie de natura factorilor care le provoacă, vătămările organismului pot fi: mecanice, termice, electrice, prin iradiere sau combinate.

2. Timpul în care se produce este al doilea element ce caracterizează accidentul de muncă și determină încadrarea vătămării:
- în timpul procesului de muncă;
- în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu (inclusiv în afara programului obişnuit de lucru), inclusiv al sarcinilor de stat sau obşteşti;
- înainte de începerea sau după încetarea lucrului;
- în timpul pauzelor ce au loc în desfăşurarea procesului de muncă;
- în timpul deplasării de la serviciu la domiciliu sau invers;
- în timpul programului oficial de lucru, pentru activităţi ce nu au legătură cu procesul muncii, dacă evenimentul s-a produs Ia un loc de muncă;
- în timpul îndeplinirii practicii profesionale pentru studenţi, elevi și ucenici sau a vizitelor cu caracter didactic.


3. Locul în care se produce este al treilea element determinant al accidentului de muncă.
Pentru ca un accident oarecare să fie accident de muncă, acesta trebuie să se producă la locul de muncă. Sub aspect juridic, prin loc de muncă se înţelege incinta unităţii respective și punctele de lucru care aparţin aceleiaşi unităţi, dar sunt dispersate în alte locuri din aceeaşi localitate sau în alte localităţi, mijloacele de transport pentru conducătorii acestora sau mecanicii agricoli și prin extensie traseul de deplasare de la locul de muncă la domiciliu și invers.
 

4. Calitatea victimei constituie cel de-al patrulea element caracteristic accidentului de muncă, existând următoarele categorii de persoane:
- persoane angajate cu contract de muncă, convenţie civilă sau orice altă formă legală;
- membrii cooperatori;
- elevii, studenţii şi ucenicii, în timpul efectuării practicii în producţie sau a vizitelor cu caracter didactic.

Cumulând aspectele generale ale elementelor caracteristice putem clasifica factorii de risc de accidentare şi îmbolnăviri profesionale:
• Factori de risc proprii executantului se regăsesc implicaţi în geneza tuturor celorlalţi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul şi, totodată, cel care verifică şi poate interveni asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă.
Factorii de risc proprii sarcinii de muncă care se manifestă sub două forme:
- Conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă cunoaştere a tehnologiilor şi metodelor de muncă.
- Sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului care provine din neluarea în considerare a posibilităţilor fizice şi psihice ale omului.
Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi:
- Fizici (risc mecanic, risc termic, risc electric);
- Chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe explozive);
- Biologici (microorganisme).
Factorii de risc proprii mediului de muncă sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii funcţionale a parametrilor de mediu specifici, precum şi de apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate.

Ce este o boală profesională?

Boala profesională este afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

Cum se constată o boală profesională

Conform HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, medicul care suspectează o boală profesională sau o intoxicaţie acută profesională completează fişa de semnalare BP1, prevăzută în anexa nr. 19 (vezi model AICI - PDF), şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională ori de intoxicaţie acută profesională.

Medicul specialist de medicina muncii are la dispoziţie şapte zile în vederea cercetării, după primirea fişei de semnalare BP1, luând în considerare cauzele îmbolnăvirii profesionale. Prin cercetare se va confirma sau infirma caracterul profesional al îmbolnăvirii respective. Concluzia cercetării se va menţiona într-un proces verbal de cercetare a cazului de boală profesională şi se va înmâna angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnăvirea, pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea măsurilor prescrise, direcţiei de sănătate, inspectoratului teritorial de muncă participant la cercetare şi asiguratorului la nivel teritorial.

Dacă în procesul verbal se va confirma caracterul profesional al bolii, în baza recomandărilor, următoarele concedii medicale care se vor elibera vor avea codul de indemnizaţie 04 - boală profesională, plătită după caz cu 100% sau 80%.

După cum se precizează în Legea nr. 346/2002, în cazul bolilor profesionale certificatul medical (concediul medical) se vizează în mod obligatoriu (obligaţia revenindu-i angajatorului) de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de casa teritorială de pensii în a cărei rază se află sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.

Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de 180 de zile în intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical. În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului medicul curant poate propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile, prelungire care se poate face pentru cel mult 90 de zile, în funcţie de evoluţia cazului şi de rezultatele acţiunilor de recuperare.
 

Surse: sanatateasisecuritateamuncii.wikispaces.com, afaceriardelene.ro, legestart.ro